Povesti de succes in Danemarca – Interviu cu Alina Răcilă

Alina Răcilă este femeia care a ajuns de la a lucra la o ferma sa fie un cetatean integrat in Danemarca, implicata in politica pentru schimbarea in bine pentru romanii din Danemarca, luptand cu curaj pentru unitate, integritate, iubire si onoare.

Este prima persoana care a reusit, dintr-o serie de interviuri cu persoane extraordinare, prin care vreau sa iti arat ca si tu poti. Nu trebuie sa fii “special”, sa ai legaturi inalte sau sa iti vinzi sufletul, ci trebuie doar sa iti doresti cu adevarat sa ai succes, sa fii dispus sa te redescoperi, sa raspunzi provocarilor care apar in calea ta si sa faci ceea ce este necesar pentru a-ti schimba viata in mai bine.

Monica: Pentru inceput, spune-ne care este povestea ta, cum ai ajuns in Danemarca si de ce ai ales aceasta tara?

Despre Danemarca am auzit cu multi ani urma, ca este o tara Nordica cu cei mai fericiti oameni de pe planeta, tara de unde provin vestiti scriitori a povestilor pe care le cunoastem din copilarie, tara unde au locuit cindva vikingii. Cam asta era tot ce cunosteam, cind 9 ani in urma, sora mea a anuntat ca vrea sa vina in Danemarca.

Peste un an, dupa ce ea s-a stabilit cu munca si traiul in Danemarca, m-a intrebat daca as vrea sa vin si eu sa muncesc si locuiesc aici. Pe atunci aveam un job pe care il iubeam foarte mult, dar imi ocupa absolut tot timpul meu, si oricum la sfirsitul lunii, nu se simtea in buzunar, sa nu mai vorbim de ceva bani pusi deoparte, si eu, avand deja virsta de 24 ani, visam sa imi creez o familie, un nou inceput, dar nu in conditiile in care ambii soti ar fi intotdeauna la serviciu, si chiar si weekendurile ar fi folosite pentru a ne pregati pentru serviciu pe luni.

Dupa un timp, noi cu (pe atunci) logodnicul meu ne-am casatorit, am facut o nunta foarte simpla cu o masa micuta si citiva membri de familie, si am decis sa mergem in “luna de miere” in Danemarca, sa vedem cum ne e norocul pe acolo.

Monica: Care au fost temerile tale cand ai ajuns aici si cum ai reusit sa le depasesti?

Temerile si grijile au inceput inca pe drum spre Danemarca, cind ne-am pornit cu autobuzul plin cu concetateni spre o tara indepartata si necunoscuta, cu cate un geamantan mare cu haine si cateva bunatati de acasa, de la mama. Eu nu am mai plecat niciodata intr-o alta tara, asa ca drumul imi parea lung, stresant, anevoios. Tin minte cum la un moment dat, la o oprire in Cehia probabil, intr-o parcare, a cazut jos o persoana si a inceput sa se zbata in convulsii epileptice. Toti s-au speriat, nimeni nu stia limba ceha. Peste cateva minute, intra soferul autobuzului fericit, spunand: “ nu e de la noi din autobuz, e din autobuzul vecin si e problema lor”. Dupa asta chiar nu am mai inchis un ochi in cele 2 zile si 2 nopti de mers cu autobuzul.

Un gand ma bucura enorm: eu vorbesc bine limba engleza, suntem harnici si noi o sa ne descurcam!

Drumul nostru a fost plin de peripetii. Deja fiind in Danemarca, aveam intelegerea ca vom ajunge cu autobuzul la o ora anumita la o gara de tren/autobuz, de unde vom lua un alt autobuz si vom merge la sora mea, unde vom locui “pana ne aranjam sau plecam inapoi”. Pe drum, din cauza ca in una din statiile de livrare a coletelor, concetateanul nostru care trebuia sa primeasca coletele nu a venit, asteptarea indelungata in acea statie a facut ca noi sa pierdem ultimul autobuz din acea zi spre sora mea. Acum trebuia sa schimbam tot planul cu care am plecat de acasa. Soferul si cei cativa pasageri ramasi in autobuz ne-au recomandat sa luam un bilet la tren si sa ajungem cat mai aproape de locul unde traia sora mea, ea locuind pe o insula, ceea ce facea misiunea sa devina tot mai dificila.

O persoana s-a oferit ca voluntar sa ne traduca. Eu inca eram sigura ca vorbind limba engleza ma voi descurca singura, doar ca nu stiam cum si ce trebuie sa intreb. Mare mi-a fost mirarea cand persoana de la autogara nu vorbea engleza…ce ne-am fi facut fara un traducator? In plus, in trenul acela atat de confortabil si luxos nici o statie nu a fost anuntata in limba engleza, ci doar in daneza: o limba de neinteles pentru noi.

In perioada urmatoare, aveam sa ma conving tot mai mult ca cunoasterea limbii engleze nu ajuta prea mult cand locuiesti in regiuni mai retrase, asa numitele “udkant Danmark”. Si nici angajatorii nu au venit sa ne bata singuri la usa ca sa ne ia la munca. Imi amintesc si acum la cate interviuri mergeam si de cate ori cercetam diversele site-uri cu anunturi de locuri de munca, tot corectam CV-ul, pana cand, intr-un final, dupa mai multe saptamani, ne-a oferit un fermier un job la ferma sa. Stia el ceva engleza? DELOC! Stiam noi ceva daneza? DELOC! Cum comunicam? Cand managerul nostru, un ucrainean care muncea la acea ferma de ani de zile, era la munca, ne traducea el (mai tarziu am inteles ca traducea numai ce dorea el). Iar cand eram doar noi la munca, ne intelegeam prin semne.

Sa mai descriu socul psihologic pe care l-am avut ca eu, fata nascuta si crescuta in capitala, stau intr- o ferma cu animale in jurul meu? Si cum acolo nici Facultatea de Pedagogie nu ma ajuta, iar hainele si parul meu lung pana la talie, erau imbibate cu miros de…baliga? Dar stiam ca acel lucru curat si iubit pe care l-am avut ani la rand in tara natala, nu ne acoperea necesitatile financiare. In plus, stiam ca sute si mii “de alde noi” deja au trecut prin asa ceva si au pus un ban deoparte. Si acesta era si scopul nostru.

Monica: Cum ai reusit sa te adaptezi la cultura din Danemarca? Ce iti lipseste din tara natala?

La ferma nu am vazut/invatat prea multe, ca nu aveam de la cine: fermierul nu vorbea engleza, managerul isi vedea de treaba lui, dar eu eram foarte curioasa sa aflu, sa invat mai multe. In fiecare weekend liber, (doar atunci aveam posibilitatea) mergeam la cumparaturi, in excursie prin orasele vecine, la pescuit.

La un moment dat am primit o scrisoare prin posta, care ne invita sa mergem la “sprogskole”, sa invatam limba daneza. Ziua munceam, seara mergeam la scoala de limba daneza. Acolo auzeam mai multe lucruri de la alti elevi de toate nationalitatile. Multe lucruri nu le intelegeam pe atunci, dar curiozitatea mea o lua mereu in sus!

Am inceput sa pun mai multe intrebari tuturor celor pe care ii cunoasteam: vecinilor danezi, colegilor la scoala de daneza, am inceput incet, incet, sa citesc ziare, sa ascult emisiuni, sa vizionez filme in limba daneza. Nu era foarte multa informatie in limba romana nici pe mediile sociale si deseori, cand incercam sa intreb pe conationali ceva, cei “mai vechi” radeau si vorbeau foarte urat, cu aere de superioritate.

Asa ca am inceput sa scriu/sun personal la diverse autoritati pentru a intreba despre ceea ce nu cunosteam. La inceput doar pentru familia mea- ca sa inteleg ce e de facut in situatia x sau y, si incet, incet- si pentru prieteni, si pentru acei straini care au inceput sa ma contacteze sa ma intrebe “ce putem face in situatia x”.

Au trecut ani si multa munca pentru a invata, a intelege si a deveni “cetatean integrat” (cum ma numesc deseori danezii) ai societatii daneze.

La inceput era greu sa vezi atatea zile cu ploaie, apoi o iarna rece si o primavara ploioasa. A fost pentru prima data in viata mea cand am imbracat o caciula in luna iulie! Si ca sa facem economie, foloseam hainele de acasa, care doar peste un timp indelungat am constientizat ca nu erau deloc adaptate vremii de aici. Si mancarea avea cu totul alt gust: castravetii, rosiile, marul, verdeturile, salatele, aveau acelasi gust: gust de iarba. Si nici puiul, nici carnea de porc nu aveau gust. Puiul avea un iz de medicamente si carnea de porc nu avea grasime mai deloc. Nici in magazine cand intram nu mai intelegeam ce scrie pe diversele produse, pentru ca peste tot (aproape) scrie in limba daneza.

Inca de la inceput, ne lipsea enorm soarele, vremea buna, oamenii cu care sa vorbesti fata in fata despre maruntisuri, nu pe teme “academice”, ne lipsea gustul mancarii la produsele cunoscute si ne lipseau acele produse alimentare care nu se vand in oricare magazine in Danemarca.

Monica: Care sunt diferentele cele mai importante dintre Romania si Danemarca, din punctul tau de vedere? Ai alege din nou Danemarca daca ai putea da timpul inapoi?

Probabil cea mai importanta diferenta este felul in care un cetatean obisnuit se simte atunci cand intra in contact cu autoritatile statului. Nu zic ca in toti acesti ani de cand locuiesc in Danemarca nu am intalnit persoane cu atitudine superioara/ingamfata/rasista, etc. atat din partea cetatenilor de etnie daneza, cat si a cetatenilor de alte etnii, dar experienta mi-a demonstrat ca, cu cat mai bine vorbesti limba daneza, adresezi intrebari “gandite” si raspunzi cu argumente bine gandite, cu atat mai bine/serios esti luat.

Inca o diferenta enorma pe care am observat-o nu doar eu, dar si acele multe persoane cu care comunic, indiferent de tara de unde provin, este ca se spune despre Danemarca ca e “tara posibilitatilor” care, totodata, ofera siguranta zilei de maine, stabilitate si, atunci cand esti femeie, iti ofera mai multa valoare decat multe alte tari est-europene ofera cetatenilor sai.

Daca as putea sa dau timpul inapoi, as alege tot Danemarca, doar ca as veni aici imediat dupa absolvirea liceului. De ce? Ce am invatat la liceu in tara, si acum dupa 12 ani de la absolvire imi prinde bine si se arata drept “cunostinte valoroase” pe care, de exemplu, colegii mei care au absolvit liceul in Danemarca, le poseda in cantitati mai mici.

Monica: De ce ai simtit sa fii alaturi de comunitatea romaneasca din Danemarca si ce te-a determinat sa intri in politica?

La inceput nu stiam ca exista o comunitate romaneasca in Danemarca, dar mergand la scoala de limba daneza, la cumparaturi si, pur si simplu, iesind in oras la plimbare, intalneam tot mai multi conationali. Incet, am descoperit si cateva grupuri pe Facebook, unde romanii discutau diverse intrebari/dificultati/descoperiri legate de viata in Danemarca.

La inceput, eram cointeresata sa aflu si eu mai multe despre viata in Danemarca, ca pe parcurs sa incep sa imi impart experienta si, in final, sa devin persoana care este contactata pentru a oferi informatii, a “ghida” in acele numeroase situatii unice pe care fiecare migrant le intampina in Danemarca. La un moment, am devenit membru al unei astfel de asociatii (Asociatia Moldovenilor in Danemarca “Radacini”) care si-a propus sa organizeze mai multe evenimente pentru concetatenii din Danemarca si sa ofere informatii /ghidare care ar putea facilita integrarea concetatenilor in Danemarca.

Ce tine de viata politica, pot spune ca niodata nu mi-am imaginat/dorit sa ma implic in politica. Dar din moment ce copiii mei s-au nascut si cresc acum in Danemarca, aceasta fiind tara lor “materna”, mi-am pus drept scop sa fac tot ce imi sta in puteri, ca copiii mei, de alta nationalitate decat cea daneza, sa se simta bine in Danemarca, sa nu fie in nici un fel afectati de “deres etniske baggrund” (felul in care arata, vorbesc, mananca, se comporta, etc), acesta fiind in oarecare masura diferit decat cel “etnic/istoric/traditional danez”.

Pentru aceasta, am decis sa fiu eu exemplu pentru copiii mei: un cetatean activ si bine integrat in societatea daneza, care in viata de zi cu zi a preluat si a combinat cele mai bune/pozitive trasaturi din ambele culturi (romana si daneza). Si sa o faci de unul singur nu e usor. Incercam sa ma implic in diverse proiecte sociale, culturale, voluntare care ar fi ajutat, dar nu e usor. Plus ca nu este secret: imaginea est-europenilor in Danemarca nu este cea mai buna.

In ianuarie 2020, am vazut o postare pe Facebook al necunoscutului pe atunci pentru mine, Narcis George Matache. Era o postare in care el invita romanii sa se implice in politica locala in Danemarca. I-am scris timid ca mi se pare interesant sa aflu mai multe detalii. Si totul a inceput asemeni unui virtej: tot mai intens si mai intens.

Cu cat aflam mai multe despre politica locala, cu atat mai mult constientizam ca asta este o metoda extraordinara de a realiza ceea ce imi doresc cel mai mult: sa construiesc cit mai multe poduri intre societatea daneza si a noastra, a est-europenilor veniti cu familii in Danemarca, care isi cresc copiii aici, care muncesc, fac studii, fac voluntariat si participa la multe proiecte benefice societatii din Danemarca, dar care inca sufera din cauza imaginii negative, cauzata de acele “uscaturi” de aceeasi nationalitate, care ne fac dificila viata noastra si a copiilor nostri ce urmeaza sa creasca aici.

Dorinta mea enorma sa schimbam imaginea noastra, a est-europenilor cinstiti si harnici veniti in Danemarca, a devenit mai realizabila prin implicarea mea si a altor concetateni in politica locala.

Monica: Care sunt cele mai comune probleme pe care le au romanii care se muta in Danemarca?

Din experienta mea, cele mai comune dificultati pentru noi, sunt:

  • limba daneza (e necesar sa o invatam?, cum putem sa o invatam?)
  • conditiile de munca, mediul fizic si psihic la locul de munca
  • lipsa cunostintelor/motivatiei de a plati diverse asigurari (cum ar fi a-kasse, sindicat) pe care danezii le considera o normalitate de a le plati
  • platirea taxelor (skat)
  • conditiile de trai (depozitul pentru chirie)
  • creditele bancare
  • inregistrarea copiilor la cresa/gradinita/scoala
  • sistemul medical (medical de familie, control/tratament/nasterea)
  • diverse incalcari facute din necunoasterea anumitor reguli/legi, din imuplsivitatea specifica est-europenilor.

Si toate sunt legate unele de altele. Majoritatea problemelor vin impreuna atunci cand concetatenii nostri nu vorbesc limba daneza, nu au pe cine sa intrebe, nu se afiliaza unor asociatii/sindicate oficiale care ar putea sa ii informeze/ajute atunci cand nu stiu ce sa faca.

Monica: Cum te-a schimbat venirea ta aici? Crezi ca ai fi reusit sa ajungi la acelasi nivel si in Romania?

Venirea aici m-a schimbat enorm. As zice ca m-a schimbat exact in directia pe care intotdeauna mi-am dorit-o: ma simt independenta, puternica (deoarece sunt informata), simt ca Danemarca intr-adevar poate oferi foarte multe posibilitati/oportunitati pentru studii, hobby-uri, performante sportive, familie, cariera. Simt ca mi-se potriveste ca tara, deoarece vecinul nu imi bate la usa sa ceara sare, intelegerile se respecta, incalcarile se pedepsesc, daca stii unde si ce sa ceri- este o sansa mare ca sa primesti ceea ce iti este necesar.

Danemarca nu e tara in care cineva iti va bate la usa si iti va oferi ceva, dar este tara in care daca tu bati la usa, ti se va deschide!

Nu cred ca am reusit foarte multe in Danemarca, pentru ca inca mai sunt in proces de auto-dezvoltare si formare profesionala/politica/personala, dar stiu sigur ca in tara mea natala, fara o familie cu resurse financiare mari si legaturi (cumatrism), sau fara un “sugar daddy”, eu, ca femeie din familie simpla, cu studii de pedagog, nu as fi reusit ceea ce am obtinut deja in Danemarca.

Monica: Ce inseamna pentru tine o viata implinita si care sunt planurile tale de viitor?

O viata implinita ar insemna mai multe lucruri: stare psihica buna, liniste si siguranta pentru ziua de maine, atat pentru mine, cat si pentru copiii mei. Inseamna un echilibru intre viata profesionala si viata de familie, hobby, timp liber, etc.

Imi doresc sa am resurse destule ca sa pot duce la capat si cu success acele proiecte initiate: sa absolv facultatea pe care am inceput-o in Danemarca, sa muncec in domeniul dat, sa vedem cum se schimba spre bine imaginea romanilor in Danemarca, sa vedem cum concetatenii nostri se implica activ in politica daneza (candideaza si voteaza la alegerile locale), sa vedem cu ochii nostri cum urmatoarea generatie, mai bine zis copiii nostri, vor creste aici fericiti si impliniti.

Monica: Ce impact/mostenire vrei sa lasi in urma ta?

Sa fiu un exemplu demn de urmat pentru copiii mei, si daca alte persoane doresc, si pentru acestia la fel.

Sfaturile/ghidarea mea sa le imbunatateasca calitatea vietii. (atunci cind cineva ma contacteaza si imi cere un sfat, iar apoi, peste multe saptamani sau luni, imi scrie ca sfatul meu l-a ajutat si acum totul merge bine- imi da aripi!)

Sa dispara din societate orice prejudicii legate de persoanele de alte etnii, decat cea daneza. Fiecare om trebuie sa isi arate valoare prin felul sau de a fi, nu prin felul in care arata sau de unde provine.

Monica: Ce ai transmite unei persoane care se gandeste sa se relocheze in Danemarca, dar o opreste frica de necunoscut?

Danemarca e tara posibilitatilor si a sanselor mari de a deveni ceea ce iti doresti, daca esti om harnic si cinstit.

Nu e usor nici fizic, nici psihic. Vremea e rece si ploioasa, cheltuielile sunt mari. Dar sistemul de sanatate, invatamant, legile, etc. sunt in favoarea cetateanului. Nu e perfect, nu e pentru orisicine, dar daca nu o sa incerci sa traiesti in Danemarca, nu vei sti daca e pentru tine sau nu.

 

Revino pe blog pentru alte povesti de succes ale unor oameni simpli care au reusit in Danemarca si care ne inspira si ne arata ca prin vointa, determinare si cu o motivatie puternica, oamenii sunt capabili sa se ridice si sa straluceasca.

Imi doresc ca acest blog sa iti fie oaza de inspiratie, de informare si de pus intrebari, in timp ce te ghidez pe propriul drum in aceasta calatorie misterioasa, dar minunata prin care descoperi o noua lume atat exterioara, cat si interioara.

Contacteaza-ma daca vrei sa te ajut, eu sunt aici sa te indrum pentru a scrie povestea ta de succes in frumoasa tara nordica, Danemarca.

 

P.S. Daca cunosti alte povesti inspirationale de succes ale unor romani mutati in Danemarca, da-mi de stire pe emailul ancamonicamocanu@gmail.com